Despre Etiopia

Geografie

Republica Federală Democratică Etiopia se află în nord-estul Africii, în Cornul Africii, aproape de Orientul Mijlociu și de Europa și cu acces la marile porturi ale regiunii. Se învecinează cu Sudanul și Sudanul de Sud la vest, cu Somalia și Djibouti la est, cu Eritreea la nord și cu Kenya la sud.

Cu 1.112.000 km², Etiopia este aproximativ cât Franța și Spania la un loc și este a zecea țară ca mărime din Africa. Podișul central are între 2.000 și 3.000 de metri altitudine. În nordul și centrul țării se ridică circa 25 de munți de peste 4.000 de metri, cel mai înalt fiind Ras Dashen. La vest de podiș terenul coboară spre câmpiile Sudanului, la est spre deșertul Afar, iar la sud de Addis Abeba domină lacurile din Valea Riftului.

Cel mai cunoscut râu este Nilul Albastru (Abbay), care parcurge 1.450 de kilometri de la izvor până la confluența cu Nilul Alb, la Khartoum.

Populație și limbi

Etiopia are peste 120 de milioane de locuitori și este a doua țară ca populație din Africa, după Nigeria. În compoziția religioasă, etnică și lingvistică a popoarelor sale (semitice, cușitice, omotice și nilotice) se întâlnesc culturi africane și din Orientul Mijlociu. Cele mai mari grupuri sunt oromo și amhara. Majoritatea populației trăiește în zonele rurale.

În țară se vorbesc peste 80 de limbi și peste 200 de dialecte. Amharica este limba de lucru a guvernului federal, iar oromo și tigrina sunt de asemenea larg vorbite. Statele regionale își pot folosi propriile limbi de lucru, iar limbile locale sunt predate în școli.

Etiopia este o republică federală formată din state regionale și două orașe cu statut special, Addis Abeba și Dire Dawa.

Scurt istoric

În Valea Awash au fost descoperite unele dintre cele mai vechi rămășițe ale strămoșilor omului, printre care scheletul „Lucy”, vechi de 3,2 milioane de ani, găsit în 1974.

Istoricul grec Herodot descrie Etiopia antică în secolul al V-lea î.Hr. Tradiția leagă fondarea imperiului de regele Menelik I, fiul reginei din Saba și al regelui Solomon. Axum, în nordul țării, păstrează numeroase situri istorice. Creștinismul a ajuns în Etiopia în secolul al IV-lea, adus de misionari din Egipt și Siria.

După o perioadă fără putere centrală, „Era prinților”, împăratul Tewodros a reunificat țara în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1896, sub împăratul Menelik al II-lea, Etiopia a învins Italia în bătălia de la Adwa, prima victorie a unei națiuni africane asupra unei puteri coloniale.

Haile Selassie I a devenit împărat în 1930. După invazia italiană din 1936 a plecat în exil, iar în 1941 forțele patriotice etiopiene, cu sprijin britanic, au eliberat țara. A domnit până în 1974, când a fost înlăturat de regimul militar Derg, care a condus până în 1991.

Constituția Republicii Federale Democratice Etiopia a fost adoptată în decembrie 1994, iar primul parlament a fost ales în 1995.

Ora etiopiană

Etiopia este în fusul orar GMT+3, dar folosește și un sistem propriu de numărare a orelor: ziua are 12 ore de lumină, începând de la ora 6:00, și 12 ore de întuneric, începând de la 18:00. Astfel, ora 7:00 este ora 1 dimineața după ceasul etiopian. În orașe se folosesc ambele sisteme, așa că la programări merită să întrebați ce sistem se folosește.

Etiopia are și un calendar propriu, cu 13 luni, aflat cu aproximativ șapte-opt ani în urma calendarului gregorian.

Clima

În cea mai mare parte a țării, sezonul uscat durează din octombrie până în mai, cu ploi scurte în martie, iar sezonul ploios din iunie până la sfârșitul lui septembrie. În sud, în parcurile Omo și Mago, ploile principale cad din martie până în iunie, iar cele scurte în noiembrie.

Deși se află la 15 grade nord de Ecuator, podișurile centrale, unde trăiește majoritatea populației, au o climă temperată datorită altitudinii. Peste 2.000 de metri, temperatura depășește rar 25 °C. În zonele joase (parcurile Awash, Omo și Mago) clima este subtropicală și tropicală, mult mai caldă. Temperatura scade repede după apusul soarelui.